Lauren Bacall, într-un Hollywood de altă dată, starul cel mai răsfățat al ecranului. „Nu-ți câștigi întotdeauna bătăliile, dar e bine să știi că ai luptat”

Lauren Bacall, una dintre actrițele care și-a păstrat frumusețea chiar și în anii bătrâneții, a devenit star de timpuriu, pe tot parcursul existenței sale emanând eleganță, calitățile ei fizice completându-se mereu cu o personalitate sofisticată.

Avea doar 19 ani când a fost distribuită alături de Humphrey Bogart în pelicula To Have and Have Not, singurul film până în 2000 bazat pe un roman al unui autor laureat al Premiului Nobel (Ernest Hemingway), al cărui scenariu a fost scris de un alt autor laureat al Premiului Nobel (William Faulkner) (IMDb.com).

• Gladys May Aylward, misionara britanică din China. A salvat 100 de orfani în timpul celui de-Al…
• Khalifa bin Zayed Al-Nahyan, al doilea președinte al Emiratelor Arabe Unite și conducătorul orașului Abu Dhabi

În filmul ei de debut, Bacall a personificat femeia fatală, fiind nevoită să-și lucreze vocea și să o moduleze în așa fel încât să pară oarecum răgușită, dar sexy.

Ce victime în amor a făcut Bacall?

Deși era căsătorit și cu 25 de ani mai în vârstă decât Bacall, Humphrey Bogart s-a îndrăgostit de Lauren în timpul filmărilor, regizorul Howard Hawks declarând ulterior că, inițial, Bogart a fost atras de personajul pe care-l personificase Bacall – Marie – astfel că Lauren „a trebuit să continue să joace acest rol tot restul vieții ei”, declarație pe care unii din anturajul său, conform IMDb.com, o atribuie de fapt geloziei regizorului care, cunoscut a fi un afemeiat notoriu, a suferit din cauza faptului că Bacall nu s-a îndrăgostit de el ci de Bogart.

În biografia sa „By Myself and Then Some”, citează IMDb.com, Lauren Bacall descrie cum relația profesională dintre ea și Bogart s-a transformat într-una amoroasă după numai trei săptămâni de filmare.

Iubirea cu Humphrey Bogart

„La sfârșitul filmărilor, într-o zi, s-a aplecat, și-a pus mâna sub bărbia mea și m-a sărutat”, povestea Bacall despre debutul relației ei de iubire cu Bogart. „A fost ceva impulsiv – era un pic timid. După care a scos din buzunar un pachet uzat de chibrituri și m-a rugat să scriu pe spatele cutiei numărul meu de telefon. Ceea ce am făcut”. La acea vreme, Bogart avea 44 de ani și se afla la cea de-a treia căsătorie. Una nefericită, precum precedentele, astfel că neîmplinirile din viața personală, plus frumusețea și tinerețea lui Bacall, și caracterul ei care, se pare, se plia pe ceea ce-și dorea Bogart, au constituit formula sigură care a declanșat sentimentele și atracția puternice față de acea blondă irezistibilă. Relația dintre ei devenise evidentă pe platourile de filmare, spre nemulțumirea regizorului Howard Hawks care a avertizat-o pe actriță că aventura i-ar putea afecta în mod negativ cariera.

La finalul filmărilor, Bogart a divorțat și s-a căsătorit cu Bacall în 1945 în casa din Pleasant Valley (Richland County), Ohio, a scriitorului Louis Bromfield, laureat al premiului Pulitzer. Cuplul a mai făcut încă trei filme împreună (The Big Sleep, Dark Passage, Key Largo) și cei doi rămânând căsătoriți până la moartea lui Bogart, care s-a stins din cauza cancerului la plămâni, în ianuarie 1957. Humphrey Bogart și Lauren Bacall au avut împreună doi copii, Leslie Bogart, născută la 23 august 1952, și Stephen Humphrey Bogart, născut la 6 ianuarie 1949.

Lauren Bacall, desemnată a 20-a cea mai mare vedetă feminină a cinematografiei clasice de la Hollywood, de către Institutul American de Film, deținătoarea unui premiu onorific din partea Academiei de Arte și Științe Cinematografice în 2009, pentru contribuțiile sale aduse artei cinematografice din epoca de aur, a câștigat un premiu Tony pentru rolul Margo Channing din producția de pe Broadway „Applause” (1970), un musical bazat pe filmul „All About Eve” (1950) și pentru rolul din „Woman of the Year” bazat tot pe filmul cu același nume, Woman of the Year (1942).

Cred în adevăr și cred în a spune ceea ce gândești.De ce nu? Trebuie să vorbim mereu în soaptă, să ne jucăm unii cu alții? Nu sunt adepta acestor comportamente. Iar felul meu de a fi poate nu mă face chiar cea mai plăcută persoană de pe fața pământului.Trebuie să știți asta. Sunt o mulțime de oameni care nu mă plac deloc, dar misiunea mea aici nu este aceea de a fi pe placul tuturor. Am propriile mele rațiuni și propriul meu simț a ceea ce este important și ceea ce nu este. Și nu am de gând să schimb asta. (Lauren Bacall)

Mama lui Bacall provenea din România

Lauren Bacall, născută Betty Joan Perske, la 16 septembrie 1924, a fost fiica lui Natalie Weinstein-Bacal, secretară de profesie, o imigrantă evreică din România, și a lui William Perske, vânzător, născut în New Jersey din părinți evrei polonezi.

Bacall a urmat studiile Academiei Americane de Arte Dramatice din New York, după terminarea facultății profesând o perioadă în domeniul modellingu-ului. Lauren Bacall avea o frumusețe aparte, astfel că în scurt timp a fost contactată de editorii revistei Harper’s Bazaar – una dintre cele mai populare reviste din SUA – care i-au oferit oportunitatea de a apărea pe coperta lor. Astfel a fost remarcată de soția celebrului regizor Howard Hawks, aceasta aranjând cu soțul ei să o cheme la un interviu.

Cariera lui Bacall a luat avânt când avea doar 19 ani, după ce a fost distribuită de Howard Hawks în filmul din 1944, „To Have and Have Not”.

De-a lungul carierei sale, Bacall a lucrat cu mulți regizori și actori notabili, printre care Alfred Hitchcock, John Wayne și Marilyn Monroe, câteva dintre filmele de top în care a apărut fiind „Dark Passage” (1947), „How to Marry a Millionaire” (1953) și „Designing Woman” (1957) – pentru care a primit un premiu Globul de Aur. În 1974, Lauren Bacall a făcut un alt rol aclamat în „Murder on the Orient Express” bazat pe best-seller-ul Agathei Christie, un film care a avut un succes uriaș și care i-a adus colegei ei, Ingrid Bergman, cel de-al treilea premiu Oscar. Doi ani mai târziu, Lauren a fost distribuită alături de John Wayne în „The Shootist”, ultimul film al lui Wayne, actorul murind de cancer în 1979. În 1988 a jucat în două filme, „Appointment with Death” și „Mr. North”, în 1996 a apărut în „My Fellow Americans” o comedie cu Jack Lemmon și James Garner, iar un an mai târziu a făcut unul dintre cele mai bune roluri din cariera sa în „The Mirror Has Two Faces”, în care a jucat alături de Barbra Streisand, Lauren fiind nominalizată la categoria cea mai bună actriță într-un rol secundar atât în cadrul ceremoniei organizată de Academia Americană de Film, cât și la Globurile de Aur. Acest rol i-a adus în final un Glob de Aur.

Ultimele apariții notabile în filme ale lui Lauren Becall au fost în „Howl’s Moving Castle” (2004) al lui Hayao Miyazaki (bazat pe un roman al autoarei Diana Wynne Jones) și „Wide Blue Yonder” (2010).

Pe lângă cariera sa cinematografică, Bacall a apărut și pe scena teatrului și în televiziune, obținând nominalizări la premiile Emmy pentru rolurile sale din „Crimă perfectă, oraș perfect” (2000) și „The Sopranos” (2006). Cariera lui Lauren Bacall s-a întins pe parcursul a peste șase decenii și a rămas activă în industrie până la moartea sa, la 12 august 2014, la vârsta de 89 de ani.

Lauren Bacall a mai fost căsătorită, din 1961 și până în 1969, cu actorul Jason Robards, cu care a avut un fiu, Sam Robards.

Surse:

https://www.imdb.com/name/nm0000002/bio/?ref_=nm_ov_bio_sm

https://www.imdb.com/title/tt0037382/trivia/?ref_=tt_trv_trv

https://www.nytimes.com/2014/08/13/movies/lauren-bacall-sultry-movie-star-dies-at-89.html

Vă mai recomandăm să citiți și:

Jodie Foster, una dintre cele mai inteligente actrițe de la Hollywood. „Normalitatea nu este ceva la care să aspiri, ci ceva de care să te îndepărtezi”

Joe Pesci, cel mai îndrăgit mafiot de la Hollywood. „Oh, Doamne, femeile sunt perfecte. Bucurie perfectă și durere perfectă”

Dustin Hoffman, unul dintre greii de la Hollywood. „Am trăit sub pragul sărăciei până la 31 de ani”

Faye Dunaway, o hoață clasică de la Hollywood. „Sunt o singuratică”